1. am pus coadă nouă cocoşului lui Sf. Petru şi i-am îndreptat coada.

2. am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta şi i-am pus un deget nou.

3. am pus o aripă Arhanghelului Gavriil.

4. am spălat pe servitoarea lui Caiafa şi i-am pus roşu pe obraz.

5. am reînnoit cerul, am adăugat două stele şi am curăţat luna.

6. am înnroşit focul din iad, am pus o coadă lui Lucifer şi i-am ascuţit unghiile.

7. am reparat haina lui Sf. Anton şi i-am pus doi nasturi la antireu.

8. fiului lui Tobias, care călătoreşte cu îngerul Gavriil, i-am pus curea nouă la traistă.

9. am spălat urechile măgarului lui Avesalom şi l-am potcovit.

10. am smolit corabia lui Noe şi i-am pus un petic la fund.

11. am albit barba lui Sf. Nicolae.

12. am ascuţit suliţa Sf. Gheorghe şi am înverzit coada balaurului.

13. am spălat rochia Sfintei Maria.

14. Am pus coada diavolului de l a Sfântul Marina şi am cârpit toaca.

Extraordinar poem mistic-suprarealist, unul din cele mai puternice din literatura română.”

Citat din cartea Singurătatea păsării migratoare de Cristian Bădiliţă.

Iata o directie a discutiei:

“Știu acum că singurul lucru pe care i-L pot oferi lui Dumnezeu sunt eu însumi, o ființă în sine întâmpinată cu bucurie și îngăduință; copilul din mine, însă, a vrut întotdeauna să se dovedească îndeajuns de bun. Mi se pare îngrozitor de dificil să accept că Dumnezeu m-a chemat să îi slujesc fiind pe deplin conștient că, mai devreme sau mai târziu, aveam, inevitabil, să-L dezamăgesc și să-l trădez. Cât de greu îți înfrâng mulți dintre noi mândria astfel încât să se lase cunoscuți la un nivel de profunzime – acolo unde simți că ești despuiat, rând pe rând, de justificări, ocolișuri și ipocrizii pentr ca, până la urmă, să-ți contempli condiția reală, în toată sărăcia ei golașă. Ne deplângem falsa demnitate umană, implorând, în același timp, să ne fie luată.”

Citat din cartea Postasul rade cu jumatate de gura – Adrian Plass, Jeff Lucas

În câte feluri am putea măsura înfrângerile?

Dar, am învățat că poate cea mai amară înfrângere este renunțarea la vis! Am vrut să facem ceva și am renunțat! Ne-am visat practicând ce ne place și ne-am trezit robi la faraon, am visat că cucerim munții și am devenit vecini cu o baltă. Ele sunt cele mai amare pentru că se servesc zilnic, la pachet cu “ce-ar fi fost dacă”?

Și eu am avut un vis: să fiu înconjurat de cărți, să trăiesc printre ele, să simt mirosul de tipar proaspăt, să le las să mă îmbogățească, să le recomand altora și să-i văd cum cresc sub forța lor veche de milenii. Nu am ajuns încă la capăt dar astăzi fac aici un popas, pun o piatră de temelie: GRAMMA.RO, o parte a visului este deja live.

Ce înseamna acum gramma.ro?

- peste 200 de ore investite în proiectare efectivă, cu foaie și pix, a librăriei;

- peste 300 de ore investite în design de către trei tineri entuziaști;

- peste 400 de ore investite în programare de către  profesioniști;

- un site programat de la 0, fără implicarea nici unui script gratuit sau cumpărat, cu funcționalități unice;

- peste 70 de furnizori de carte, muzica si cadouri;

- peste 900 de carti, 132 de CD-uri disponibile;

- 2 ani de așteptare și maturizare a ideii.

Și dacă cineva se mai întreabă de ce o librărie online și nu orice altceva, vă reamintim mărturisirea de credință a echipei gramma.ro.

Visul capătă primul contur – librăria online gramma.ro

În ce stadiu este visul vostru?

Iată un extras din această mărturisire:

“Mărturisirea de credinţă a echipei gramma.ro

1. Credem că Biblia este cartea de căpătâi a creştinului. Ea trebuie citită cu regularitate, memorată, înţeleasă şi mai ales aplicată. Biblia rămâne cartea de căpătâi a creştinului chiar dacă este prăfuită, într-un colţ din bibliotecă, ne îndoim însă că posesorul acestei biblioteci mai are căpătâi în creştinism.
2. Credem în supremaţia cuvântului. Chiar dacă trăim din plin epoca imaginii, noi mărturisim că doar cuvântul scris şi citit are putere de transformare în bine a omului, indiferent de cât de posterior modernităţii este acesta. Tocmai de aceea credem că din vremuri străvechi până astăzi, Dumnezeu a ales să se reveleze omului prin Cuvântul scris.
3. Credem în importanţa cărţilor. Ştim, Biblia este suficientă dar mai ştim şi că cei mai mulţi dintre noi nu îşi dedică studiului ei 8-10 ore pe zi. Din acest motiv (şi din altele câteva mii) credem că un creştin face bine atunci când se lasă îmbogăţit de cuvintele unui om dedicat întru totul studierii Scripturii
4. Credem că o bibliotecă personală este un semn de umanitate şi maturizare (chiar şi creştină) mai mare decât o plasmă cu o diagonală de n+1cm. De aceea vom încuraja, aprecia şi susţine iniţiativa creării unei biblioteci personale încă din fragedă pruncie.
5. Credem în puterea formatoare a cărţilor. Da, ştim, unele cărţi sunt dăunătoare iar altele pot otrăvi chiar şi cele mai treze conştiinţe. Tocmai de aceea vrem să vă propunem numai acele cărţi care nu contrazic sau contravin Scripturii. Pe blog.gramma.ro veţi găsi constant liste de cărţi recomandate şi recenzii ale celor mai bune cărţi”

… mai multe (următoarele cinci puncte) puteţi afla de aici: blog.gramma.ro

Voi ce credeţi despre importanţa cărţilor în viaţa unui creştin?

Şi pentru că discutăm despre carte, vă invit la un sondaj cu titlul: 

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

]]> http://ganditorul.net/2009/11/marturisirea-de-credinta-echipa-gramma-ro/feed/ 1 http://ganditorul.net/2009/10/bun-venit-la-noua-casa-a-ganditorului/ http://ganditorul.net/2009/10/bun-venit-la-noua-casa-a-ganditorului/#comments Wed, 14 Oct 2009 13:29:05 +0000 Ciprian Preda-Musat http://ganditorul.net/?p=1141 A trecut mult timp de când nu am mai scris nimic. În fiecare seara mă uitam cu jind la tastatură şi imi doream să continui ceea ce m-a înalţat cel mai mult spre cer în ultima perioadă: devoţionalul zilnic. Aş fi pornit din nou la drum dacă oboseala nu îşi cerea tribut şi dacă multişoarele activităţi în care sunt implicat mi-ar fi dat răgaz.

Cu trecerea timpului mi-am dat seama că revenirea nu poate să fie în acelaşi loc şi de aceea v-am pregătit o surpriză: gânditorul se mută în casă nouă, mai exact aici, pe Gânditorul.net.

O casă nouă presupune multe schimbări. Iată câteva dintre ele:

- un design modern, mult mai funcţional;

- predici noi în pagina de predicile mele;

- o parte din emisiunile (în format audio) pe care le realizez la Radio Ciresarii. Printre ele veţi găsi deja interviuri cu: Vladimir Pustan, Danut Mănăstireanu, Laurenţiu Balcan,  Vasile Tomoiaga, Daniela Nădăban, Laura Andreş, etc.

- update imediat din contul de pe twiter: twitter.com/ganditorul

Mai sunt şi alte funţionalităţi dar vă las pe voi să le descoperiţi.

Aşadar vă urez bun venit în noua mea casa virtuală.

Nutresc speranţa că vom parcurge împreună drumul rămas din pribegia noastră.

Nu pot să nu mă opresc şi să mă întreb cum ar fi dacă am înceta să numărăm mâinile şi persoanele din biserică şi am număra doar ochii care strălucesc după fiecare cântare sau predică; în definitiv doar ei există cu adevărat.

Aici găsiţi înregistrarea (vestea bună este că puteţi să alegeţi şi subtitrarea în română)

© 2009 ganditorul.wordpress.com Video

]]> http://ganditorul.net/2009/06/ochii-care-stralucesc/feed/ 6 http://ganditorul.net/2009/04/e-vineri-dar-duminica-soseste/ http://ganditorul.net/2009/04/e-vineri-dar-duminica-soseste/#comments Fri, 17 Apr 2009 09:20:01 +0000 Ciprian Preda-Musat http://ganditorul.wordpress.com/?p=889 Sunt doar câteva versuri care reuşesc să adune în cuvinte firave însemnătatea zilei de vineri din săptămâna mare. E vineri şi sunt atâtea poveri care ne zdrenţuiesc sufletul, atâta întuneric în jur şi atâta durere strânsă în inimi cârpite… dar e doar vineri…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yzto6khRp7w]

Iată versurile:

S.M. Lockridge:

It’s Friday
Jesus is praying
Peter’s a sleeping
Judas is betraying
But Sunday’s comin’

It’s Friday
Pilate’s struggling
The council is conspiring
The crowd is vilifying
They don’t even know
That Sunday’s comin’

It’s Friday
The disciples are running
Like sheep without a shepherd
Mary’s crying
Peter is denying
But they don’t know
That Sunday’s a comin’

It’s Friday
The Romans beat my Jesus
They robe him in scarlet
They crown him with thorns
But they don’t know
That Sunday’s comin’

It’s Friday
See Jesus walking to Calvary
His blood dripping
His body stumbling
And his spirit’s burdened
But you see, it’s only Friday
Sunday’s comin’

It’s Friday
The world’s winning
People are sinning
And evil’s grinning

It’s Friday
The soldiers nail my Savior’s hands
To the cross
They nail my Savior’s feet
To the cross
And then they raise him up
Next to criminals

It’s Friday
But let me tell you something
Sunday’s comin’

It’s Friday
The disciples are questioning
What has happened to their King
And the Pharisees are celebrating
That their scheming
Has been achieved
But they don’t know
It’s only Friday
Sunday’s comin’

It’s Friday
He’s hanging on the cross
Feeling forsaken by his Father
Left alone and dying
Can nobody save him?
Ooooh
It’s Friday
But Sunday’s comin’

It’s Friday
The earth trembles
The sky grows dark
My King yields his spirit

It’s Friday
Hope is lost
Death has won
Sin has conquered
and Satan’s just a laughin’

It’s Friday
Jesus is buried
A soldier stands guard
And a rock is rolled into place

But it’s Friday
It is only Friday
Sunday is a comin’!

Şi dacă Dumnezeu este designerul fără cusur al unei iubiri ideale, dacă frumosul se împleteşte armonios în tesătura iubirii ce rămâne şi imnul Apostolului Pavel din 1Corinteni 13 nu este decât o umbră pală dar sublimă a cântecului iubirii ce ne înalţă, atunci cum şi ce este iubirea?

Păstrând proporţiile, iubirea poate să fie şi aşa…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VzFpg271sm8]

Sunt multe polemici stârnite de acest preşedinte, polemici pe care prefer să le ocolesc. Nu pot însă să nu remarc şi să apreciez discursul acestuia, plin de speranţă lipsită de naivitate, plin de încredere chiar şi în mijlocul problemelor mari cu care se confruntă SUA. Cuvintele au putere şi aşezarea potrivită a lor în frază poate să genereze discursuri pline de viaţă, de vitalitate. Nu mă pot opri să nu mă gândesc ce forţă ar avea cuvintele vieţii veşnice în gura unui om cu o asemenea carismă şi capacitate de a organiza discursul încât el să inspire, să dea speranţă şi, cel mai important, să apropie de Dumnezeu.

Legat de Obama sunt două perspective care m-au frământat în ultima vreme, ambele negative: dacă acest om nu reuşeşte să reformuleze America, să se ridice la nivelul aşteptărilor concetăţenilor săi şi să îşi îndeplinească promisiunile, dezamăgirea va fi aşa de puternică şi extinsă la o scară aşa de largă. America este bastionul libertăţii, un exemplu de urmat şi acum această ţară are răni adânci. Dacă rănile nu vor fi bandajate multe locuri şi mulţi oameni din lume vor avea de suferit.

Cealaltă perspectivă este cea a reuşitei. Dacă Obama reuşeşte să salveze America de la prăbuşire, dacă reuşeşte să redea americanilor încrederea, reuşeşte să menţină Statele Unite în topul ţărilor, atunci sentimentele de adeziune pe care le strânge vor creşte exponenţial. Nu de puţine ori este privit ca un Mesia mult aşteptat al Americii, Mesia schimbării în care se poate crede. O reuşită îl va ridica automat pe un piedestal prea periculos pentru orice om.

Oricare ar fi deznodământul, un singur lucru mă încălzeşte şi animă în ultimele zile şi chiar ani. Domnul meu este Domnul istoriei, este Făuritorul şi Întreţinătorul tuturor lucrurilor. Nimic nu Îl ia prin surprindere, nimic nu este deasupra puterilor Sale. Iar viaţa mea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Discursul inaugural il puteți găsi aici: Discursul presedintelui Obama