Ganditorul

“ În 1831, zugravul Marin Todosie a refăcut pictura bisericii Sf. Mina din Craiova. Pentru a-şi justifica cheltuielile şi plata cuvenită, el a prezentat lista lucrărilor executate: 1. am pus coadă nouă cocoşului lui Sf. Petru şi i-am îndreptat coada. 2. am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta şi i-am pus un deget nou. [...]

mai mult

De saptamani bune ma tot gandesc la necesitatea de a sublinia, o data si inca o data, in bisericile noastre puterea devastatoare a pacatului. Gandurile acestea sunt ca  o povara pe care o car cu mine oriunde m-as duce: la lucru sau acasa, in masina sau in vizita. M-am hotarat sa imi vars povara in [...]

mai mult

“Știu acum că singurul lucru pe care i-L pot oferi lui Dumnezeu sunt eu însumi, o ființă în sine întâmpinată cu bucurie și îngăduință; copilul din mine, însă, a vrut întotdeauna să se dovedească îndeajuns de bun. Mi se pare îngrozitor de dificil să accept că Dumnezeu m-a chemat să îi slujesc fiind pe deplin conștient [...]

mai mult

Se implinesc trei ani de cand un inger a plecat. Cuvintele sunt de prisos… Articol scris de Lavinia Preda In fiecare dimineata primim un nou dar, plin de culoare, miscare, armonie, caldura. O noua sansa de a vedea soarele si de a lasa lumina sa isi spuna mesajul. De a simti caldura si de a [...]

mai mult

(26 martie, seara Luca 3) Glasul! Atât! Glasul era tot ce avea! Glasul care trebuia să strige,  să se înalțe, să se facă auzit. Restul, toate celelalte, nu erau decât simboluri ale lucrurilor bune ce tocmai stăteau să vină, sunet de trămbiță pentru Unsul care se arăta la orizont. Din clipa în care și-a părăsit [...]

mai mult

În câte feluri am putea măsura înfrângerile? Pentru unii este suficient să primească o privire mai aspră sau un cuvânt ieșit printre dinți, pentru alții e suficient ca o ușă să se închidă cu zgomot înaintea lor și gata, înfrângerea și-a făcut cartier general la ei acasă. Înfrângerile sunt prietene bune cu momentele, vin și [...]

mai mult

Nu putuse dormi toată noaptea. De fapt de nopţi bune somnul, şi aşa sporadic doar îmbătrânise deja, îi fusese deranjat de ziua ce prinse a se anunţa la orizont. În jur zgomotul de arme, discuţiile atent şoptite şi planurile din căuşul mâinii prinseră a-l obosi şi mai tare. Da, o dată, de mult, fiecare zgomot de armă îl făcea să tresalte, fiecare discuţie trebuia să se sfârşească la el, fiecare plan primea încunvinţarea lui.

- S-au adunat mulţi, copile? se îndreptă el spre oşteanul din gardă, cu privirea măsurând valea Sihem. “Foarte mulţi, şi încă vin” fu răspunsul respectuos al soldatului.

mai mult

În urmă cu multă vreme (încă eram în vechea locuinţă), am pornit o nouă serie de postări pe blog sub numele “Apel la istorie – parte din moştenire“.  Scriam atunci: Înţeleg şi accept adevărul  trist conform căruia adeseori noi, evanghelicii, ne-am închis între zidurile propriilor dogme şi am ajuns să credem că doar ce facem [...]

mai mult

(25 martie, seara Luca 2:25-52) “La o parte, trece Marele Preot” strigă aprodul mulţimii pestriţe adunate în curtea templului. Tremurând, ca după un efort mai presus de puterile sale, bătrânul prinse cu mâinile peretele instabil al unei dughene apropiate. Se întoarse cu faţa abia când ultimul om din coloana oficială trecea ţanţoş lăsând în urmă [...]

mai mult